Cum îți construiești o familie sănătoasă: o poveste despre predispoziții, familie și curajul de a-ți construi propriul „acasă”
Părinții mei au împlinit 40 de ani de căsnicie anul acesta și am învățat o parte din succesul în relația care îți definește viața de la ei. Vrei să știi cum s-a integrat învățătura asta în viața mea?
Ce predispoziții aducem cu noi din naștere
Ce știu sigur este că fiecare dintre noi vine pe lume cu tot felul de predispoziții, de a fi mai degrabă pe stânga sau mai degrabă pe dreapta. Ați auzit cu siguranță de introverți și extroverți, de oameni cu predispoziție către fericire sau către apatie, de prieteni care sunt mai degrabă înclinați către experiențe cu risc sau către cele sigure.
Indiferent în ce crezi pe acest pământ, predispozițiile acestea există. Cei înclinați spre știință spun că vin din genetică, cei înclinați spre semi-științe spun că vin din numerologie și astrologie, iar cei înclinați spre spiritualitate spun că vin din lumile prin care a trecut sufletul înainte să se așeze în corpul pe care îl avem astăzi.
Eu m-am uitat la mine și am descoperit o parte dintre predispoziții. Știu despre mine că sunt o extrovertă redutabilă, sunt curioasă și deschisă la experiențe, dar nu neapărat la risc, am un nivel de conștiinciozitate crescut, sunt empatică și este în natura mea să am grijă de oamenii care ajung să fie și să stea în jurul meu. Am un nivel mediu de sensibilitate, pe care îl traduc în diverse forme creative – muzică, pictură 3D, creez conținut.
Peste predispozițiile astea native se adaugă educația, dar mai ales modelul și ceea ce am învățat de la persoanele reprezentative din viața mea. Pentru mine, tata a fost un astfel de personaj.
De la tata: lecția despre familie
Era o zi de sâmbătă, cu soarele sus pe cer, când ne pregăteam să plecăm cu toată gașca la un grătar lângă Buzău. Era o activitate care îi plăcea foarte mult și era foarte mândru că o făcea cu familia lui. Am observat că vorbea frecvent despre familia lui, despre fetele lui (pe care le numea comorile lui), așa că m-am apropiat cu curiozitate de el pentru a afla mai multe. Atunci mi-a spus cum vede el lucrurile, iar eu am preluat și concepția, și principiul — aveau sens.
*„Găbițu, cu toții ne naștem într-o familie, dar familia aceea trebuie lăsată în urmă, pe locul doi, ca să poți să îți creezi propria familie.”
Dintr-o frază atât de simplă am înțeles că nu este ușor, dar că, pentru ca în viață să ai ce-ți dorești, sunt necesare trei lucruri:
- să prioritizezi lucrurile importante în fiecare etapă a vieții tale — pentru că două lucruri care îndeplinesc nevoi similare sau identice nu pot ocupa, în același timp, același loc pe lista priorităților tale din acel moment;
- să renunți la o versiune a ta și a lucrurilor ca să poți avea versiunea următoare, îmbunătățită, după chipul și asemănarea ta;
- să iei decizii — pentru care nu există neapărat momentul perfect, ci contextul potrivit.
„Până să o iau pe Luță (mama) de la bunică-ta, pentru mine acasă era la Suceava, iar pentru ea era la Galați. Acum, acasă la noi este aici.”
De ce fraza „acasă la mine” nu este un capăt de drum
Vremurile s-au schimbat. La majoritatea dintre noi, nu se mai face trecerea directă de la „acasă la părinți” la „acasă la noua familie”, ci se trece de multe ori prin acea fază intermediară de „acasă la mine”.
Asta este și bine, pentru că avem ocazia să aflăm cine suntem în lumea asta mare. Dar este cu adevărat bine doar dacă aflăm cine suntem ca să putem construi un „acasă la noi” sănătos, sustenabil — nu de moment, nu de joacă, ci de o viață!
Văd acest trend de a construi „acasă la mine” și de a rămâne acolo, tu cu tine și nu-mi place. Nu susțin individualismul și nici viața de single. Cred cu tărie că viața alături de omul potrivit este mult mai darnică și mai delicioasă decât cea trăită exclusiv alături de tine.
Cred că, în perechea potrivită, găsești alt nivel de libertate, alt nivel de senzație, alt nivel de curaj.
Îți doresc să găsești asta în viața ta. Iar ca să ai o șansă reală: pleacă de la tine de acasă, caută, explorează, cunoaște, primește și apoi du-te, du-te și construiește un nou „la noi acasă”.
Cum începi să construiești un „la noi acasă” — trei întrebări care contează
Înainte să cauți omul potrivit, e util să știi cu ce vii tu la masă. Nu din perfectionism, ci din onestitate față de tine.
Așa că îți las trei întrebări pe care eu mi le-am pus și care m-au ajutat să înțeleg unde eram și încotro voiam să merg:
- Ce înseamnă „acasă” pentru tine?
Nu ce ar trebui să însemne, nu ce a însemnat pentru părinții tăi — ci pentru tine, azi. Liniște? Râs? Mâncare gătită împreună duminica? Libertatea de a fi exact cine ești, fără să te explici? Știind asta, știi ce cauți.
- Ce duci cu tine din familia în care ai crescut?
Unele lucruri merită duse mai departe — valorile, căldura, ritualurile frumoase. Altele merită lăsate acolo, cu recunoștință, dar ferm. Tata mi-a spus că a lăsat „acasă la Suceava” ca să construiască „acasă la noi”. Nu a negat de unde vine — a ales unde merge.
- Ești dispus/ă să renunți la confortul singurătății?
„Acasă la mine” e confortabil. Știi regulile, știi spațiul, nu dai socoteală nimănui. Dar confortul ăsta are un preț — și prețul e că nu crești în același ritm în care ai crește alături de cineva care te vede, te provoacă și rămâne.
În familia TA nu te naști, ci te construiești,, zi după zi, cu omul potrivit lângă tine, clarificat/ă, disponibil/ă și gata să pleci de „acasă”.